S-a întâmplat o primăvară,
apoi pruncii au arat
până dincolo de orizont pântecul femeii,
s-a întâmplat un bărbat,
apoi un braț ca o sabie,
o sabie ca o vară orizontală
și buzele femeii căzură
în oglinda fatală a setei.
Se așteaptă un înteles
însa dupa toate sacrificiile
s-au separat în religii visele.
Însingurați,în văgăuni sordide
le-au picat dinții și lor și cailor,
deasupra,de absolut,au aninat chingile,
miroase jarul a ploi stinse,
pământul a fier pedepsit,
vor semăna întotdeauna crucile
pentru învierea amintirilor.
Vara s-a înfipt ca un ghimpe
în călcâiul voinței,
de atunci,soarele nu a mai sângerat
deasupra părului de lut al toamnei.
S-a întâmplat o iarnă
măcinată între două palme stâncoase
și nu a mai nins roșu
și am tăcut împreună,
strângând în pumni frigul simetric al păcii.