lumina dimineții, prăfuită și ostilă
sau pur și simplu indiferentă
leșină căzând din picioare.

lumina mă duce cu gândul
la un proces evolutiv împotmolit,
organism malformat, orfan, împietrit.
nu era vina nimănui. încă nu murise
dar nici n-o mai puteau salva,
n-ar fi trebuit să se nască.

uneori plouă și atunci zac în pat
iar umbrele trec pe hol ținându-și respirația
și-alunecând de-a lungul pereților.