poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-26 | |
Viscol de țărm
Dragoș Vișan vijelios am viscolit nepotolit ceru-ți din larg tot dinspre far și nava mea mușcă din țărm smulge perdea spume din păr iubito cred că biciuit malul tău drept mi-este suiș și-ți intru-n doc la tine-n corp venindu-ți strâns marin spre sân când te pronunți lumină fierbi ieșind din soare picură-n dinți grăbita ploaie senin de smulgi din nori trident pe cer arunci spumele-n jet mare îi fierbi pe norii frați ieșiți în turme spre port grupați iubito -mi dau din gât spre piept strigăte-n fiert trăsnit te vreau așa de mult iau ars mângâieri că-i bine musai să rup tăceri navig prin vid deschidem morți ninsori surori ce ne-nfășor îndoiți goi spre ce să las mâna-n popas pe ce să-ntind viața-n colind femeia mea devine stea îmi uit un cot pe al ei șold îmi pierd capul rup ciorapul și-i desprind sânii prin vid calm cutreier iubiri de ieri și-mi las în ger corpul stingher oi țapi iezi miei saivan celest calcă-a mister pe mușchii mei mă vezi luând zbor nu mă întorci pământ pe ape în cer departe norii mi-ascund deșertic drum când moartea-i cum știți orișicum roua-mi trage astrele-n alge talpa-mi sparge iar astrograme îmi iau avânt schiez și-ți cânt pe-un fost surâs pe drept cuvânt unde-mi duc liniile feței îmi vâjâie rea barba păru-i vânt mai turbat stâncile-s praf unde calc epavele ocolite taraf la anu’ se-aruncă salturile delfine plonjoane festive trec alte linii pe mutră inima se spală-n sarea-amară de mare și-mi sărez sărutare iubitei mele-n poală cuvintele-mi orbite ce zi rahitică de iarnă ce rație de săpuneală prin nămeții-n loc repaus dintre oameni de zăpadă deodată vorba mea n-a mai dat peste alți ochi întrebând rănind în jur ci se lăsă orbește sesizată mâna-mi dreaptă ce strângea umerii-n palmă c-un aer necald de curând infect s-a lipit de-un puroic vid iar fața mea nu găsi măcar un smoc de barbă două sprâncene din bunii mei bătrâni dispărură genele luminii obrazul nepătat buza neumflată bărbiile frunțile cefele aplecate-n nopți de veci fața mea află în jur de sine numai tabula rasa terra incognita oameni de chipuri spoliați oamenii nereconstruți nici de cel mai ager portret robot unde sunt ubi sunt ubi cui sunt Domine ante nos răspuns îmi bătu-n timpane din cele două ventricole ale inimii-ncordate: hei tu hoit om de lut n-ai chip întors de la gât în jos ca noi toți așa că fă-ți capul sloi trupul fiord brațele bețe și tălpile schiuri pune-ți sub cască cip și-ți va albi sângele-n chip fii var nestins iarna ultimei suflări cum ne este nouă fața vara prin duhori să nu vrei culori peste noi când lumea e-un măcel de-al lor pus așa de savant la cale-n ploi cu timpul îți va conveni să mărești pârtia cu renii dați să-ți faci oglinzi și rame din sudorile ce-acum te trec îți va înveli iubita țurțurul la pachet iar copiii ți-or umbla să-ți înghețe rău la piept din ce sac din ce bagaj o să vrei măști ca să apari cumva prin ce chin urli din năstrape capilare necrozate pentru ce translucid ești dacă-ți scazi statura ziua și-o îngrași diform noaptea n-ai oare chip hain să împrumuți la morți n-ai acest chip ce ți-l cerșim ???
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate