Atârnă un glas în aer
praful și pulberea au ridicat în jurul lui
ziduri concentrice
așa cum trandafirul își ține pistilul închis
păzit de straturi compacte

glasul din aer
mă cheamă noapte și zi
mi se arată în vis
ca un trandafir desfăcut -
o gură însângerată care mă strigă de după ziduri

bat cu pumnii în ele
însă nu am puterea să le sparg
mai ascuțit decât lancea auzul meu

zile și nopți trag cu urechea
la ce se aude dincolo