Poetul plânge stins pentru neamul lui
Că visele-i se îneacă sub valurile Prutului.
Cătușele dusmanului ne-au afundat în minciună,
Dar cuvintele tale ne-au fost mereu lumină.


Fratele nostru cel mai bun,
Ai plecat puțin mâhnit acum.
Iartă-ne că dincolo de râul despărțirii
Nu ai găsit galaxia unirii și a iubirii.

Plânge toată ființa românească,
Unirea sufletelor nu poate să se nască.
Glasul Basarabiei este tânguit,
Poetul României eterne a murit !