nu este o invenție ci doar un joc
întins peste toate umbrele
ca un păianjen între colțuri
sau poate o iluzie
ca și viața din care se naște
trăiește în trup ca o boală
singura fără leac
pătrunde prin fisurile umbrei
și roade înăuntru egal
la fiecare capăt
pătrunde și în locurile
cu fluctuație redusă

se adaptează ușor între zi și noapte
exact acolo unde se produc atingerile

poate nu-i nimic interesant
lucrează și în ziua a șaptea
sub o formă sau alta
nu tinde spre perfecțiune dar
se șuvițează pentru atunci
când o vom trăi în cer

sigur că nu e prea ușor
nici să trăiești printre gesturi
cu firimituri din nimicuri
apoi să te rogi duminica
lângă un popă care scuipă salivă
cu miros de lumânare

singura soluție e să crezi
într-un gând care ajută
să treci dincolo speranța
unui alt început

dacă nu crezi taci pentru o zi
schimbă-ți atitudinea
raportează-te la ființă
și privește prin ea
o să constați că
totul este un nonsens

nici nu știu de ce mă hazardez
în căutarea unui loc
unde să îngrop moartea

acum mă grăbesc
să înghesui viața în mine
apoi o să adorm până dimineață
când o să ies din nou printre oameni

totuși parcă aș vrea
să mai zăbovesc puțin să privesc depărtarea
și pe omul care așteaptă la răspântii