La ferma lui Matache din margine de sat
Trăia un mândru taur, la fel de lung cât lat.

L-au poreclit Spartacus, că prea era rebel
Și nimenea din fermă nu se punea cu el.

Îl admirau văcuțe și îl priveau cu jale,
El le dădea cu tifla, zicând că sunt nasoale.

-N-am timp de mărunțișuri, sunt tare ocupat,
Stăpânul nostru mâine mă duce la castrat.

-Tu știi ce-nseamnă asta sau nu ți-e la-ndemână?
Îi puse întrebarea o vacă mai bătrână.

-Normal că știu, băbuțo, doar nu mă-nveți pe mine:
E-un loc cu pajiști grase și multe vaci virgine.

Și-acolo toată ziua, că vrei sau că nu vrei,
Am să le fac la toate-o mulțime de viței.

-Desigur ai dreptate și-o fi adevărat,
Dar află de la mine că prea te duci... montat.

Morala-i spusă bine de vaca cea bătrână
Privindu-l pe Spartacus cam dup-o săptămână:

-Ia uită-te la ăsta: i-au pus în nas belciug,
Se uită-n gol, sărmanul, și trage greu la plug.

Iar dac-auzi vreodată câte-un cuvânt mai nou
Întreabă ce înseamnă să nu mai pici de bou.