poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-15 | |
Mamă...nu-ți găsesc chipul în cuvinte,
Sufletul,nu pot să-ți cînt în slove, Ai tăi ochi divini și buze sfinte, Nu pot s-asemăn cu-ale mele două vorbe. Mă-nchin,deci la tine,mamă, Sărut picioarele atît de mult trudite, Care nu o dată de vorbe și a mea faptă Au fost de-atîtea ori și atît de mult rănite. O!Mamă,cît de mult aș vrea Un lexir al fericirii,să găsesc Și-n paharul vieții,plin să ți-l dăruiesc-- Să schimb soarta-ți,prevestită atît de grea. Iartă-mă,mamă,că singură ești acum, Iartă-mă c-al meu drum nu poți să-l știi, Că rătăcită sînt și nu poți ca să vii În a mea casă,ce-i himeră și doar fum. Căci piatra și pămîntul,străini îmi sunt Și la cerul plin de stele,eu de mică tot mă uit. Iartă-mă că păcătoasă am strigat: "De-ar fi fost să zbor de mult aș fi plecat!" Iartă-mă,mamă,căci eu nu pot să mă iert C-am iubit mai mult dorul,decît viața Ce rupt-a fost din al tău piept. Iartă-mă,și-ți sărut și fața, Ce icoană sfîntă,rămîne-n al meu suflet, Înger paznic,pe-al vieții drum--putred.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate