atât de mult credeai în haina îngerie
a fiecărui om, a fiecărei urme pe zăpadă
lăsându-ți sângele să-ți cadă
ca strugurele copt din vie

încât... ce greu îmi vine mie
să scriu de tine... stea nomadă
pe care nu mai vor s-o vadă
nemernicii care învie

rușinea precum o cascadă
că n-au știut și n-or să știe
cum vii dintr-o împărăție
în care nu stai la grămadă