Nu mai știu
ce ți-am spus despre
viață...
că-i un joc,
o luptă
sau poate un dans...

da, viața e un dans....

să nu uiți pașii, iubito
e foarte important,
să mă ții strâns,
să nu-mi dai drumul din mâini
cum prea des am simțit asta,
să mă privești în ochi
așa cum numai luciul unui lac
știe să o facă,
să-mi dai parfumul iubirii,
acel buchet, cu flori rare, culese
doar din sufletul tău cu munți
pe care nu i-am putut cuceri,
poți să-mi calci pașii
care, altădată, ajungeau prea repede
aproape de tine,
dar pe inima mea, de poți,
nu mai încerca să înveți
passo-doble....
(mi-ai spus că-n acest dans,
Bărbatul e în centrul atenției)