poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-05 | |
Vremea trece peste sufletele noastre
ca o hoardă pustiitoare, lăsând în urmă amintiri,doruri, și idealuri neîmplinite. De ce nu vii sa mă ții în brațe iubite acum, când inima mea ca o floare tremură sub cerul întunecat, speriată de umbrele nesfârșite ce stau la pândă sub clipele înșelătoare și ascund tăcute și perfide întinderi de nisipuri mișcătoare? Vremea trece galopând nebună peste pajiștea aridă a iubirii; doar ecoul regretelor mai răsună și îmbrățișază lumina ce vine de la astre. Pe câmpul răscolit de furtună, am îngropat trilul păsării măiastre ce-și făcuse cuib din dorurile înghemuite în sufletele noastre. Din speranțe ți-am împletit cunună, am pus vise fragede în glastră și am furat o scânteie de la Lună să aprind cu ea candela așezată pentru tine la fereastră, dar tu nu mai auzi strigătul sufletului meu purtat de vânturi și nori peste zare și nu mai vezi cum agățată de curcubeu speranța mea se stinge încet, ucisă de așteptare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate