Vin după tine,
te urmez, la pas
spasmoidic sănătos,
în timp ce
lași în urmă
un ecou, poate două
să știu și eu încotro.
Dar tot ce mai aud
sunt gândurile mele
ce-și caută perechile
sensuri prin toate
ungherele
ciocnindu-se unele
de altele în goana
lor surdă.
Se amestecă, se întrepătrund
formând alte cuvinte.
cu alte înțelesuri,
alte întrebări, tot fără rost.
Cuvinte nerostite vreodată
de tine, de mine
de oricine altcineva
chiar sincer.
Cu ochii dați peste
cap le observ, le descos
să îmi spună ce vor
și poate, să mă lase
în pace.
Dar un horcăit spumos
mă împiedică să spun
ce îmi stă-n minte,
mă pune la podea, și
mă învârte peste ea
cu sete.
trebuie totuși să știi
că te.......................