Ninge…
Si pe buze imi sta inghetat surasul anilor albi…
Ochii imi sclipesc in ferestrele mosaic…
Imi vad o lacrima in turturele ce sta deasupra obrazului drept
Imi sangereaza toata viata…si clipa care va veni
Stiu ca va ascunde sub ea mirosul de stofa neagra ..
De piele alba …sau de patura plouata…

Ninge…
Caldura sobei imi va invalui cornea in urmatoarele secunde…
Am sa-mi vad ingropat in zapada din spatele blocului…
Trandafirul….mic…rosu..ce-ti tine in petale 13 stele
Si dorintele de dupa numarare..
In noptile in care ne impreunam mainile…si impreuna
Ne rugam pentru un cer senin…pudrat de lumina…


Ninge….
Si muzica imi patrunde in coasta din care m-ai facut
Vesnic pacat al fauririi sunt …
Apoi imi simt celulele ametind…parca imbatate de o alegorie de culori
Mi-s reci mainile…Ia-le intr-ale tale si frange-le…
Cu tot dreptul ce ti s-a dat de la inceput…si pana …
La sfarsit….


Ninge…
Pe drumuri pierduti cautam un loc cald..si intunecat..
Sa ne varsam veninul unul intr-altul…sa vorbim despre cer…
Sau poate despre prietenie…
Incepand cu “pana la urma” si terminand cu “am putea incepe”
Totul e relativ…si se intrepatrunde…se contopeste ca plastilina..
Nu-I asa…?falsa briosa!


Ninge….
Si pe buze imi sta inghetat surasul anilor albi…
Si-apoi intr-o clipita…se topeste in mii de lacrimi…
In care voi ingropa fiecare fir de stofa…
Celulele pielii…parfumul de ploaie…
In care vei ingropa propria coasta…degetele inghetate si frante…
Pe drumuri pierduti…ne vom cauta unul pe altul…
Sa ne varsam toata dragostea unul in celalalt
Dar vom incepe mereu cu “am putea incepe” si vor fi nevoiti sa terminam cu “pana la urma”….

Ninge…viata imi sangereaza...
Asa ca o vand doar tie…pentru bucuria de a tine in mana un fulg de nea…
In amintirea anilor albi…