oameni de zăpadă salvați revelionul

la sfârșit de an
în jur toți ridică oameni de zăpadă

cei de jos
îi pun o sticlă de șampanie pe post de nas
împărțind în stânga și-n dreapta cu
bule de gânduri spuse la repezeală
spumă de sentimente vrăjită cu artificii
să strige la sfârșit: „noi ne hrănim cu stele”

cei de sus
îi pun în brațe o femeie frumoasă
strângând de peste tot și de niciunde
coapse rotunjite cu săruturi de bun venit
și degete subțiri ornate cu dialoguri din separeuri

unii în stânga îi pun ochi de celuloză mâzgălită
adunând de la cer la pământ
toate literele despre dragoste
și toate propozițiile care încep conversația prolectura

alții în dreapta îi pun tichie de mărgăritar
colecționând din toate punctele cardinale
sărbători cu și despre inutilități sentimentale
bijuterii de familii necunoscute cu gene de aur defectuase


omul nostru de zăpadă
are aripi cu care pleacă în anul viitor
aruncând laolaltă 365 de bucăți de ceară și rutină
închise în măștile nostre

cine are curaj să asculte prognoza meteo