MOARTE


Moartea este mai aproape decât sinele nostru de noi.

Înțelegem mai adânc neînțelesul morții decât Iluzia Vieții.

Ce poate fi Moartea decât împlinirea scopului acestei existențe?

Nimic nu este mai absolut decât Moartea în aceasta lume.

Unicele adevăruri al acestei vieți sunt moartea și iubirea.

Destinul Morții este acela de a împlini Viața.

Moartea este calea pe care a venit lumina spre a trece prin Viață și a reveni în aceeași Moarte față de Viață.

Mereu Moartea va fi un neant față de Viața ce nu mai există pentru Moarte.

Există oare o Moarte diferită pentru o anume Viață?Niciodată.Întreaga Moarte este la fel,neant.

Viața este tărâmul revenirilor pe când Moartea al pierderilor.A revenit cineva din Moarte?Dar s-a pierdut cineva în Moarte?

Nimeni nu se poate pierde în Moarte fiindcă nu are un țel ca și în Viață.

Moartea este mereu dincolo de sufletul care o vede un fel de Viață,devenind o predestinare a absurdului.

Între Moarte și Absurd există o înțelegere.Nici unul și nici celălalt nu pot devansa Viața.

Cuvântul înseamnă Viață iar Adevărul său: Moarte.

Nemurirea va urma mereu Vieții și niciodată Morții fiind urma Vieții din pasul Morții.

Moartea vine mereu ca un mare neînțeles.

Moartea se ascunde numai în Viață.

Moartea a fost auzită numai de Viață și nicidecum de Moarte.

Scopul Morții este acela de a lumina calea Vieții.

Instinctul Morții este inima Vieții.

Florile ofilesc numai în Viață,niciodată în Moarte.

Doar Viața poate naufragia în portul unde va trage netăgăduit,în:Moarte.

Poate fi Moartea neîncrezătoare față de Viață?

S-a născut vreodată Moartea din altceva decât tot din Viață?

Este Moartea un Destin al Vieții?Cu siguranță:Da!

Poate fi teama de Moarte altceva decât flacăra Vieții?

Știm ceea ce urmează Vieții dar niciodată ceea ce urmează Morții.

Dacă am ști destinul Morții am pierde Viața pentru totdeauna.

Nu există lumină mai mare decât întunericul Morții.Din acesta își trage seva întreaga Viață.

Oare dacă nu ar mai muri stelele ar mai trăi?

Există iubire mai mare decât aceea care vrea să existe și în Moarte?

Ar putea fi Iubire fără Moarte precum Viață fără Destin?Ambele se spală în apa Morții pentru a putea trăi.

Ce poate fi mai aproape decât Moartea în Viață?

Ar mai avea Viața un țel fără de Moarte?

Cine nu a înnotat în mrejele Vieții nu va putea înțelege niciodată de ce aceasta trebuie să moară.

Câtă Moarte există într-o mare iubire?

Viața acceptă Moartea doar când nu mai are încotro,pe când Moartea acceptă Viața necondiționat.Atunci,cine iubește sincer în acest mariaj?

Doar față de Viață poate exista o Moarte ușoară.

Nicăieri nu te vei afla cu o moarte mai puțin decât cu propria ta Moarte.

Instinctul nu moare niciodată ci devine instantaneu Moarte.

Nu poate fi nimic mai mult decât Moartea precum nu poate fi mai puțin decât Viața.

Să știi ce vrei în fața Morții este o nebunie.

Alături de Moarte suntem străini cu toții.

Fericirea Vieții este nașterea Morții.

A iubi Moartea înseamnă a naște Viața.

Cine a aflat ce îi place Morții?Dar Vieții?

Este cineva care întors din Moarte să iubească Viața?

Privind Moartea am vrea să știm ce vrem de fapt?

A existat vreodată apusul Morții?Acela e cu siguranță nașterea Vieții.

A vorbi despre Moarte este exact ca și cum am muri dinainte de a ne fi născut.

A împărțit vreodată Moartea Destinul la masa tăcerii la fel ca și Viața?

Să știi ce vrei înseamnă să consulți în primul rând Moartea.

Ai văzut realizat vreodată înțelesul Morții?Priveșete Destinul.

Cine poate fi mai infatuat decât Viața în fața Morții?

Există zori fără de noapte, dar Moarte fără de zâmbetul tău?

Moartea va fi întotdeauna prima care te va lua definitiv din această lume.

Să nu crezi în Moarte este ca și cum ai crede în Viață.

Poate să fie mai puternică Moartea decât Iubirea?Prima te ia și a doua te aduce.Important e unde anume?

Nimic nu poate fi mai adevărat decât Moartea și nici mai fals decât Viața.

Moartea nu pleacă niciodată cu mâna goală.

Prin moarte ne luăm rămas bun de la cunoașterea acestei lumi? Dacă da, atunci înseamnă că aceasta nici măcar nu a existat în visul nostru.

Să fie moartea Golgota vieții?

Moartea se naște numai din viață.Doar cel născut poate muri.

Nașterea morții este moartea vieții în schimb să fie nașterea vieții,moartea morții?

Tot ce știm în această lume este că moartea începe odată cu nașterea și se sfârșește cu moartea.

Ce poate fi dincolo de naștere?Sex,săruturi,iubire.Dar dincolo de moarte?

A înțelege moartea este cel mai de preț lucru în această viață.

Întreaga viață este datoare morții prin simpla sa naștere.

Moartea nu poate muri.

A muri moartea înseamnă a trăi dar a trăi viața nu înseamnă a muri.

Moartea este un adevăr spus doar pe jumătate de către viață.Cu toții știm unde se naște fără să aflăm unde moare.

Moartea este inerția în care se pierde viața atunci când realizează că este o mare iluzie.

Moartea nu se poate ascunde niciodată de viață în schimb viața se ascunde mereu de moarte pe tot parcursul său.

A spune că viața sau moartea sunt binele sau răul este echivalent cu acceptarea perfecțiunii la una sau alta.Cine este perfectă,viața sau moartea?

Dacă lumea noastră nu ar cunoaște moartea,lumea ar deveni cel mai mare coșmar visat vreodată de un suflet pierdut în oceanul existenței.

Oricât de mult vom fugi de moarte ne vom îndrepta către sânul ei,fiindcă spre deosebire de viață, care are mai multe căi de urmat. Calea morții trece prin viață.

Adevărul morții nu poate fi decât viața precum adevărul vieții constă în moarte.Nu am putea accepta viața ca fiind un adevăr fără existența morții și invers.

Moartea este lumina care ne arată o singură cale atunci când viața înfrântă a greșit definitiv drumul.

Moartea va coborî muntele deșertăciunii urcat de viață spre a cuceri vârful suferinței.

Moartea primește doar clipa sa eternă și niciodată anii vieții înrobiți de atât de multe clipe.

Moartea este marele neînțeles al vieții cum probabil viața al morții.

Moartea nu uită niciodată să aducă uitarea pe când viața da.

Moartea se poate găsi în tot ce este viu pe când viața nu se mai află în tot ce este mort.

Moartea este cea mai mare provocare a vieții și totodată cea mai mare înfrângere a sa la infinit.

Moartea spală mereu asfaltul negru al vieții pe care se topesc fulgii de zăpadă ai Destinului atâtor și atâtor suflete.

Moartea nu poate începe niciodată fără de viață, precum existența fără de nonexistență. De aceea ambele sunt una doar Iluzia Vieții noastre le disting astfel.

Moartea nu s-a sinucis niciodată în schimb viața,da.Cine este cel cu adevărat păcătos?Moartea sau viața?

Sinuciderea există numai în viață, odată intrată în moarte își pierde orice consistență fiindcă moartea nu poate muri.

A încerca să cauți viul în moarte este echivalent cu a căuta moartea în viață.Să recunoaștem.În această viață e plin de moarte,dar în moarte?

Moartea este unica libertate absolută a acestei lumi.

Moartea reculege toate amintirile vieții împlinindu-le în Destin.

Moartea nu reușește niciodată să fie înțeleasă pe deplin de viață.

Moartea este unicul joc care nu se mai termină niciodată în ochii vieții.

Moartea rămâne mereu în urma vieții pentru a nu pierde nimic din clipele acesteea.

Moartea este împlinirea unui Destin care s-a crezut viață.

Moartea înțelege viața ca fiind pasul cel din urmă al propriei sale nașteri.

Moartea este pasiunea creației de a fi eternă.

Moartea este darul suprem al deșertăciunii făcut vieții.

Moartea este patima de care nici Dumnezeu nu a putut scăpa și anume,propria Sa eternitate.

Moartea va lua totul pentru a nu mai da niciodată.

Moartea crede numai în nașterea vieții și niciodată în moartea sa.

Moartea este libertatea de a fi dăruită existenței de Dumnezeu.

Moartea este creația supremă a vieții.

Începutul morții începe odată cu nașterea vieții.Ce coincidență divină?

Moartea lipsește numai din propria sa eternitate.

Moartea este atributul suprem al libertății.

Moartea nu va ascunde niciodată nimic vieții, fiind sufletul acesteea.

Moartea nu este cea care amăgește viața ci invers.

Moartea va cânta numai în orchestra vieții iar viața nu are nimic de spus în lumea morții.

Moartea este deplinătatea cunoașterii acestei Iluzii a Vieții.

Moartea nu poate ierta viața pentru minciuna existenței sale cu privire la cunoaștere.

Sunt conștient că dacă nu am trăi Iluzia Vieții, realitatea noastră ar fi moartea deplină.

Moartea nu joacă niciodată cu zaruri măsluite precum viața.

Moartea cunoaște doar un singur adevăr real,pe când viața o infinitate de adevăruri ireale.

Este mereu mai aproape Iluzia Vieții decât adevărul morții de sinele nostru,de aceea cel care ne trăiește viața este străinul din noi.

Nu poți să înțelegi Destinul fără moarte, precum nu poți să înțelegi viața fără Destin.

Cel mai îndepărtat adevăr al sufletului nostru de noi este adevărul morții.

Moartea se sprijină numai pe viață.

Ce este viața fără de moarte? Moarte eternă. Dar moartea fără de viață? Eternitate. În viață murim câte puțin cu fiecare clipă care trece.

Moartea este unicul tărâm care nu crede în lacrimi.

Moartea te privește doar în măsura în care vrei să înțelegi eternitatea Destinului tău.

Moartea poate să fie cel mai pasional joc al vieții,unde aceasta poate întâlni eternitatea.

Moartea este absurd doar pentru Iluzia Vieții.

Absolutul morții se regăsește în viață prin eternitatea lumii de apoi.

Moartea ajunge să înțeleagă viața doar ca un început propriu al său, pe când viața:un sfârșit.

Moartea nu revine niciodată pe unde a călcat.

Moartea este cântecul lebedei pe care zboară viața.

Moartea se naște odată cu viața însă unde se sfârșește una începe cealaltă.De ce?

Moartea și viața chiar dacă au un început în naștere,lumile lor nu încep și se sfârșeșsc atunci.

Dincolo de orice moarte nu poate fi decât viața eternă,întrucât moartea este văzută astfel doar fiindcă o privim din viață,altfel nu ar mai fi.