Am pus nadă în cârlig,
Pluta mai sus am ridicat
Și într-un cot mai liniștit
De pescuit m-am apucat.

Și cum pândeam așa, degeaba,
În plictiseală să m-afund,
Văd pluta cum formează cercuri,
Ca mai apoi s-o ia la fund.

Un pește mic și auriu
În cap de fir se zvârcolea,
Un suflet mic și chinuit
În mână mai apoi îmi sta.

Rănit la gură, înțepat,
Abia de reuși să-mi ceară
Să-l las să meargă înapoi
În apă, singura-i comoară.

De milă am, și am să-l las,
Trei visuri o să-mi împlinească,
Trei lucruri cât or fi de mari -
De apa iar o să-ntâlnească.

Nu i-am cerut aur și bani,
O viață-n glorie și stimă
Și nici iubita ce-am pierdut
Plângând în brațe-mi să revină.

I-am zis să dea timpu-napoi,
Să mai trăiesc ce-a fost odată,
Să pot să-ndrept ce am stricat,
Doar mintea să mi-o lase coaptă.

*

Pentr-un minut am fost departe,
M-am îmbătat de fericire,
Până când pluta m-a trezit,
M-a rupt de dulcea nălucire.