poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-19 | |
viața mea e
ecranul care merge în spatele meu și îmi frînează mersul dacă bate vîntul amintirile se umflă atît de tare de mirosuri să fie clar amintirile aparțin tinereții sunt echipajul ei frenetic tinerețea este încă pe urmele mele și amintirile fac atunci imposibilă concentrarea sau fac concentrarea să se orienteze greșit totul din viața asta a fost jefuit de lîngă tine și tu te uiți la lucruri care nu pot fi spuse improvizate de un arbitrariu irezistibil care nu te cruță de cea mai mică suferință îndurată te uiți și nimeni nu bagă de seamă și nu înțelegi nimic ai în fața ta practic nimic un singur pîlpîit al unui decor insuportabil de trist în culori slabe acolo este tot ceea ce ai simțit tu vreodată adus la mărimea unui cub de zahăr * e un fel de tristețe în lucrurile care urmează o dorință să ne mai naștem o dată, să ne ștergem de pămînt fără niciun strigăt macerat de la spirit la spirit toate oglinzile m-arată trist nu mă mai recunosc în plîns un fluture ucigaș se hrănește din mine îl simt nu voi plînge de teamă că nu mă voi putea opri ** nici nu mai știu pe unde mai calc sau locurile peste care se întindea viața s-au dezbrăcat de mine există o tristețe pentru fiecare dar eu mă revolt și adun toate tristețile din oameni s-a deschis un tunel prin noi au agățat o roată mare sus pe umeri care a avut succes la oamenii veniți de pretutindeni lumea hohotea fericire doi nebuni își puseseră unul altuia pistolul la tîmplă se tîrăște lumina asta într-o ținută perfectă poartă recuzita unei bestii care aleargă pe cer de la carne la oase cu spatele spre direcția de proiectare a altui film *** în rest doar viața cu striații de baobab după-amieze trăite picior peste picior aerul sunând a gol și multă cafea tăcerea în ritm de tango e bunul tău cel mai de preț femeile zgomotoase nu ți-au fost niciodată pe plac îți contorsionează emoțiile preferi în loc singurătatea hidoasă trăiești ecologic mereu în plan secund trezește-te oricum lumea se schimbă mereu din alte motive plutim, plutim ca niște coifuri de hârtie sub care vântul se joacă de-a soldații femeia asta de-o clipă prin care vîslesc fără rost canoele cu războinici are o floare de fâș în pervaz nu simți nimic mai mult decât trebuie mai mult decât poți ai totul în raniță de la briceag până la plasturii cu iod **** înfrîngerea e sigură cînd te gîndești că ai pierdut bătălia dacă eu simt frică atunci există eșecul de final doar că va fi mereu proaspăt totul ne sună rece și pare defensiv că doar ce altceva faci cu volanul pe stînga și cu ochii pe dreapta
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate