A-a-a-a-a-a
A-a-a-a-a-a
Un sunet curbat
ca doi oameni ce se strigă
din adâncuri diferite

unde te-ai ascuns
poate te-ai făcut rădăcini
poate ești o stâncă în stânci
erai adineauri aici
dar nu te aud, nu te aud
pe unde-aș putea să te caut
am fost și după soare
m-am făcut și galben de frunze
dar nu te găsesc, nu te găsesc
în ce râu, în ce mare,
în care din ceruri aș putea să incerc
mai întâi?
sau, cine știe...

și ți-am zis
să-mi citești florile palmei
atentă
poate mi-ai auzi mâinile de aici
cum stau întinse
să le găsești mai ușor
pe unde ești, mă cauți sau taci
dar ar fi trebuit să te gândești
da, să te gândești
la marea cu pământ peste valuri
sau, cine știe...

a-a-a-a-a-a
a-a-a-a-a-a
marea cu pământ peste valuri
de ce tocmai acolo
blestemata mare ce nu există