Rugăciune de Crăciun

Nu voi veni cu aur, smirnă, și tămâie,
La Betlehem – nu îți voi da nimic –
Credința îmi va fi și-acum – călâie –
Voi da doar resturi – fratelui mai mic –

Nici-un colind nu-mi va ieși din buze –
Și rugăciunea – îmi va fi-nghețat –
Printre atâți roboți cu minți obtuze,
Voi fi robotul care a urlat -

Îngenuncheat în tabla minții sale,
Și răstignit în propriul lui ulei,
Am strigat: Trage, Doamne, dacă vrei
În mine, doar… Cu sfinții de pe cale,

Și dracii toți…Și-un duh veni, privind
Cum lacrima-mi ștergeam, prea vinovată –
Nu avea față, doar, batjocorind
Sălta pe tălpi, și-apoi în casa, biată,

Intră. - Exiști. Asculți. Aprobi.
Ieri un copil, azi, Dumnezeu, ce face
Din rugăciunea unor veșnici robi
Răsplată. Încercare. Duh. Și pace.

Tu, Cel ce Ești ce Ești, și-asculți mereu,
Ascultă-mi ruga mea cea vinovată:
Avem nevoie de un Tată, Tată –
Fără Părinți, pe lume, este greu –

Întoarce-Te acasă, și ne iartă…
Așa cum și pe Tine, te iert eu…


16 decembrie 2008