Eternitatea clipei
Ating mereu patimas toate lucrurile,fiintele,aerul...
Si las pretutindeni ceva
Din rasuflarea mea prin pielea palmelor.
Doar tie insa ti-am lasat secretul sufletului,
Marturisit prin tainica mangaiere...

Stii, uneori ascult timpul
Impartit in ce-a fost si ce ne ramane
Fac din el o proaspata paine,
O daruiesc frumos si-apoi tac.

Mi-e dor imens de trecerea ta,
Pot rezista reluand-o
Prin reveria intoarcerii in timp
La un capat de sfant anotimp.

Marite Cer,
Fa-ma izvor de apa si seva de flori
Sa-i infior dimineata
Oriunde ne-ar fi
Moartea sau viata!

Inalte porti ale Soarelui,
Fermecati-mi lumina ochilor,
Prin care sa-i vad mereu
Pielea mainilor in culoarea dragostei ametitoare,
Ocrotitoare...

Sa-l revad infloritor,
Ager ca un soim,
Puternic si ferm
Gratios ca un cerb sanatos si superb!

Tine-ma,Doamne,integra
Iar daca din mine tai ramuri,
Lasa-l pe el intreg!
Ma voi numi mai depatre,
Umbra de falnic copac
Busola mea salvatoare...

Urmarindu-i sclipirea din ochi,
Verde-maronie,mai pretioasa ca banul,
Pot risipi frisoanele spaimei
Pot regasi surprinzator, limanul.


Ti-am lasat mii de vorbe sub un val de tacere!
Nu uita:
Suflarea mea este arborele falnic ce esti!
Adoratia mea,alaturata tainic in umbra ta,
Nici moartea n-o va putea ignora!

Daca dragostea ne uneste si ne desparte
Da-mi ,Doamne timp sa-i pot cere
Secunda la care am drept,cand el vrea!
La ceasul de trecere-ntre vis si abis,
Cand poti prinde steaua unui drum pierdut
Sa-l pot salva adunand,
Pulberi de fiori,ratacite,
La coltul stelei ucise,
Unde se scrie pe cer,acelasi simbol,
Intraductibilul dor...