Tu de mâine te duci la servici
Cu un autocar la ora șapte
Parcă te văd plecând cu pașii mici
La ora aia când afară-i noapte

Te vei uita la ceas din când în când
Iar dacă e mă vei suna stresată
Să-mi spui cum trec mașinile pe rând
Și doar a ta nu mai ajunge-odată

Apoi vei coborî și vei urca
Etajele spre locul tău de muncă
Te voi suna în disperarea mea
Ca să îți spun printre suspine cum că

Nu mai găsesc nici haine nici mâncare
Că ai lăsat în priză nu știu ce
Că e deschisă ușa la intrare
Că e așa cum n-ar trebui să e

Că nu-i nimic și mă descurc cumva
Cu viața asta grea și incoloră
Că strâng în brațe pijamaua ta
Că te iubesc și că mai dorm o oră