lacrima-mi usucă obrazul,
ochii devin cenușii de durerea ce simt,
lanțul vieții în jur mi se strânge
durerea morții visu-l înfringe.


sunt ca o pasăre rănită,
aș vrea să zbor dar sunt oprită,
de disperare și dureri fără seamăn
cad la pământ obosită cu aripa frântă


eu vreau să respir, să trăiesc,
să mă bucur de soare,să iubesc
să văd cerul cu bucurie în fiecare zi
să știu că azi, încă nu-i clipa în care...
eu voi muri!