poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ jumătăți
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-06 | |
Când fiorul rece al întunericului apare,
Iar natura tresare căci simte cum moare, Atunci speranța de a te vedea se duce, Se duce încet, iar inima plânge. A mai trecut o zi...iar te-am pierdut, Cu cât îmi vorbești, cu atât simt că nu te mai aud. Glasul ți-e dulce, mereu mă îngheață, Iar tu nu mă poți vedea când îți sunt în față. Sunt o fantomă, un suflet rătăcit, Mereu cu sine în conflict, mereu neliniștit. Aștept nerăbdător inima să-ți tresară, Durerea e insuportabilă când speranța te doboară. Amintirea zilei când ne-am apropiat mă aprinde, Mă mistuie atât de puternic când știu că și tu-ți aduci aminte. Însă, în vorbele tale schimbarea se simte, Încerci să te ascunzi, răceala te cuprinde. A mai trecut o zi...iar te-am pierdut, Cu cât îmi vorbești, cu atât simt că nu te mai aud. Glasul ți-e dulce, mereu mă îngheață, Iar tu nu mă poți vedea când îți sunt în față. Zâmbetul tău de vis îmi aduce mereu: Căldură și bucurie în sufletul meu. Pierdut în a ta frumusețe nu doresc a ști... ...Drumul spre ieșire, ci Drumul Inimii. E liniște...acum suntem doar noi, Lumea e a noastră când suntem amândoi. Îți ating obrajii roșii, mâinile...sunt reci, Tu tristă mă privești, ai tăi ochi spunându-mi că pleci. A mai trecut o zi... A mai trecut o zi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate