poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-03 | |
Aștept și iată! Noaptea trece,
Aș vrea să plângi, aș vrea să râd, De ce nu-mi dă pământul un mormânt? Căci iată! Trupu-mi stă de veghe, Așteaptă, râzi în timp ce plâng? Ce marș funebru-n pașii tinereții! De ce-ai trăi? De ce-ai muri în umbra vieții? La cârma crucilor de plumb… Ai vrea să pleci? De ce-ai venit? Sărmană umbră, ștearsă efigie, De ce-ai fi tu un om între o mie? De ce trăiești? De ce-ai muri? Aș vrea să uit, aș vrea să-mi amintesc, Un demon cerului și iadului un înger, Să mor? Dar iartă-mă, trăiesc! E ros de viermi al primăverii lujer; E foarte frig, văzduhul parcă mușcă! Socoți cavou al nemuririi, moartea? Te-aș întreba ce-i ziua, dar ce anume-i noaptea? Îți pare cerul colb de pușcă? Tu, care-ai luminat a morții față, Tu înger decăzut, cuptor masiv de ceară O! Stea a dimineții, ființă blestemată, Sădit-ai tu în mine-a lumii fiară? Urgie grea, O! Gând ce moarte-aduce, Asemeni unui clopot spart răsună, Tu, iad în răzvrătire, cerul plânge! Un demon ești și eu vazut-am înger… Nu mai veni, dar nu pleca Căci mor, dar și trăiesc prin tine Și trupul tău, un cimitir de flori, Mă înfiori, un demon viu în mine? De ce-ai pleca? De ce-ai mai sta? Iar tu? Pocal de plumb, miros de sânge Ah! Plouă iar… dar cine plânge? Căci drama ta e pas al morții Și curge-n vals materia funebră, Iar pieptul lumii, sărmană cruce a nopții, Pierdută printre scânduri rupte. Părea o vatră de amintiri, pământul O! Demon trist, privești lăuntric ochii ce te-nșeală? Cătând spre ceruri porți de smoală, Îți sapi cu sufletu-mi, mormântul ? Beție în ochi dulci de labirint satiric, Voi lupi amorezați ce vă-mbătați cu vise Voi nu vedeți în inimi răni deschise Voi, măști de demon, îngeri ai nefirii…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate