dinspre tine nici un gând nici o veste
colind
pe genunchi înainte de vreme pustiu

pe aici au rămas biserici fără icoane se fac
astăzi albind
le-a sfâșiat începutul de iarnă nu știu
de ce au dispărut slujbele de ce megafoanele tac
de ce în piețe fiecare drac
e uns cu alifii și cu mir

de ce pe mașinile negre de astăzi e scris
cel mai bogat dintre pământeni va fi cel mai iubit din cimitir

blocurile au zdrențe autocolante
ștampile pe geam
în cutiile milei
oamenii se predau mor încet
de rușine

totuși e bine
sfinții se vor târî printre noi de pe ziduri
unii cu lipiciul pe buze în somn
alții cu dinți ascuțiți împlinind profeția
nu-i greu
să mănânce și să bea apă
rece sau nu

e liniștit Dumnezeu
până la el rien ne va plus

nu mai scapă
nimic în afară
despre tine nici o veste bună sau proastă
nu am
tras podul din largul de coastă

la mine e noapte și ceața e clară
pe insula ta am auzit că-i zi și înfloresc liliecii
pe/’n insula mea numai zboară