usturoi la ferestre...
săgetări în întuneric de suflete...

un bob zăbavă
până când tacul va lovi fluturele alb
încălzit de suspinele mâhnirilor,
răspândite
pe marginea drumurilor.


și pasărea rănită
de burnița indiferenței
va alunecă pe pârtia de spaimă a deziluziei.

răgaz de-o clipă
în inima reculegerii
din peșteră rugăciunii

apele a nouă izvoare
legate în cunună-
alungă strigoii,
reînnoiesc firile.


printre dureri de noiembrie,
un soarele apune
liniștind duhurile,
înăbușind mâniile...


*
*
*


am văzut deschizându-se
steaua,
care cuibează sub streașină, între căpriori.
acolo unde gustul fierbinte al dragostei,
zâmbete străvezii tatuează în bobul de rouă;
gust de femeie,
lăptos,
desculț pe nisipuri umede de țucăiturile dimineții.
prelins pe umerii,
pe pieptul,
pe
metacarpienele bărbatului legat de catarg-străpuns de o singură dorință:de a ajunge la Itaca.

sub streașină, între căpriori
întâia sclipire a dorinței,
palidă flacără ...



*
*
*


munți scufundați în tăcere;
țipătul păsării înghețat pe culmi;
chemarea este ascunsă în muguri;
freamătul adormit printre amintiri.

*
*
*

în oglindă:
aripile pline de chiciură ale toamnei-
cuibărită printre crizanteme

*
*
*


am prins un greier:
cântecul plutește pe ape de vise-
numai luna trează printre oftaturi..



*
*
*

luna alunecă între nesfârșite rotiri ...
pe aripi de păsări,
norii rumenesc zăpada.
priviri indiferente
mânjesc geamul.


*
*
*


câmp nesfârșit...
croncănit de ciori pe sub brazde;
orizontul a murit undeva în viitor-
timpului i-a căzut o piuliță.


*
*
*


alunecări pe clape de pian;
rostogoliri de penitențe în ploaie
prolog pentru o frumoasă adormită-destindere :
un fulger s-a desprins din...
încrâncenare


*
*
*


netezimi de noiembrie...
ultimele frunze ating în zbor pământul.

cântec în noapte:
harpa și flautul
țes armonii,
să-mbrace în flori de sunete salcâmii.


deasupra cornișei două smaralde:
motanul temenele face
frumoasei care trece...