Cât timp…
Cât timp încă?
Ani, zile, ore, cât?
Mă gândesc, oare cât, și inima îmi bate mai tare…
Patria mea e viața.
Cât timp,
Cât?

Ce drag îmi e timpul care mi-a mai rămas…
Vreau să râd, să alerg, să plâng, să vorbesc
Și să văd, să cred,
Să beau, să dansez,
Să țip, să mănânc, să înot, să țâșnesc, să greșesc,
N-am terminat, n-am terminat
Să zbor, să cânt, să plec, să plec iar,
Să tânjesc, să iubesc,
Ce drag îmi e timpul care mi-a mai rămas

Nu-mi amintesc unde m-am născut, nici când
Știu doar că nu e demult…
Și că patria mea e viața,
Mai știu și că tata spunea:
Timpul e ca pâinea din mâna ta…
Mai păstrează ceva și pentru mâine…

Mai am încă pâine,
Mai am încă timp, dar cât?
Vreau să mă mai joc…
Vreau să râd, cât munții să râd,
Vreau să plâng torente de lacrimi,
Vreau să beau vapoare întregi de vin
Bordeaux-uri și ale Italiei vinuri
Și să dansez, să țip, să zbor, să înot în toate oceanele
N-am terminat, n-am terminat

Vreau să cânt
Vreau să vorbesc până voi fi fără glas
Ce drag îmi e timpul care mi-a mai rămas

Cât timp…
Cât timp încă?
Ani, zile, ore, cât?
Vreau povești, călătorii…
Mai am atâția oameni de întâlnit, atâtea chipuri
Copii, femei, oameni mari,
Oameni mici, fermecătorii, triștii,
Inteligenții și proștii,
Ciudat, proștii sunt liniștitori
Ca frunzișul printre trandafiri…

Cât timp…
Cât timp încă?
Ani, zile, ore, cât?
Nici nu-mi pasă iubito…
Când va tăcea orchestra, eu încă voi dansa…
Când avioanele vor înceta să zboare, eu singur voi zbura…
Când timpul o să stea…
Te voi iubi încă
Nu știu unde și nu știu cum
Dar tot te voi iubi…
Nu-i așa?

(Jean-Lou Dabadie, 2002 - Album: "Autour de Serge Reggiani")