alergam prin paginile vieții
nici prea veselă nici foarte tristă
când am dat peste o floare de munte
presată între file

cât de mult a trecut de atunci
și totuși cât de la fel mi-s ochii

mii de râuri am trecut între timp
cu bulboane și crengi și pietriș
am vegheat zeci de maluri
așteptând mereu răsărituri
care nu m-au înșelat prea mult
decât pe vreme de ceață
și pieptul mi-a tresăltat de ceva ori
mai cu dor sau mai cu patimă
închis între propriile cotloane
deschis spre largul cerului

și totuși privirea arzătoare
pașii de flamenco prin nisipul rece
cu rochiile roșii umflate de vânt
nopțile târzii cu alint
sunt neschimbate

cum la fel este delicatețea florii