Picură acid zădărnicii
ce rod lent carnea idealurilor
un dor de a mă depăși
de a diseca iubirea
pentru a-i înțelege absurdul
se rupe la nesfârșit
până atinge punctul
ce concentrează energii imense
mi-am expulzat negativitatea
în frumusețea ta fragilă
ai plâns
și în gura ta țipau
regrete descendente
mi-ai spus că mă înșel
că te-am creat o alta diferită
locuind într-un râs perfid
o clonă a umbrelor abstracte
ce făceau comerț cu erorile
din vintrele minții
fetița cu păr buclat
ți se scurgea pe piele
sub forma lacrimilor ingenui
îmi simțeam răbdarea matusalemică
cum se sfărâmița într-o grabă intolerantă
de a-mi extrage iubirea din tine
și de a-i da sonorități dramatice
bonom, un gând ascendent
mi-a cizelat materia dură a inconsecvenței
și altul, tolerant mi-a curățat umbrele de negru
regretul ca o ispită albă
mi-a colonizat rigiditatea
cu emoții iridescente
desfășurate într-un zbucium rafinat
curajul a azvârlit temerile ilogice
obeze de sedentarism
în genunea prin care mișunau obsesiile morbide
gândurile ce scrâșnesc lovite între ele
le-am înlocuit cu puterea rațiunii purificatoare
și totuși stresul ca o angoasă inexplicabilă
mă întreabă secundă cu secundă
dacă mă mulțumesc cu mine însumi
sau prefer să mă divid
până la pierderea individualității.