| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ cigarillos 1   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2008-11-26 | | 
Lui Liță, pe când era mitel, îi era frică de întuneric. Când se mări, așa, odată cu timpul, Începu și el a-nvăța să citească. Începu mai ales seara, să citească-n stele De-o să plouă a doua zi, Cum o fi bobul la toamnă, Cine-o să mai cadă grea pe uliță. Și asta fără a pleca ochii-n cărți, Ori urechea prin zidurile caselor… Îl întrebai, hei, așa mai încoace… Îl întrebai pe uliță spre popasul Dinspre Hămuleni, Ori pe miriște, colo-n Valea Tătarului, Și-l prindeai în nădragii ponosiți, Și-l întrebai: Măi, Liță, ies godacii în primăvară? Iar Liță nu mai privea în sus să cerceteze cerul Se afunda în ochii tăi ca și cum acolo trebuie să cați! Nu toți, vreo duzină-n tot satul! Așa-mi spuse atunci. Apoi, Muierea mea dă să nască, ce zici? Iar Liță: Să-i spui Maria, nea Cutare, că fată va fi Dar s-o ferești de cal, auzi?, de cal s-o ferești Că poa’ să ajungă mare… Și-ntocmai, fată fuse! Dar, nea Cutare, ăla, uită de Liță. Sătenii îi mai dădeau ceva de crăpăt, o mămăligă Un ciot de brânză tare și verde Ceva acolo, că mâine a să plouă și poate-mi cresc și mie Godacii. Când muri Maria, Sătenii o plânseră ei cât o plânseră, apoi își amintiră de Liță al lor Și uitară de godaci, de pământ, de ploaie Luară ce apucară-n mâini să-l mântuiască. Îl găsiră dimineața de-abia suflând În patul lui. Nea Cutare, ăla, intră primul, foc de supărare, Pus pe mântuială – Pară, ce mai! Măi, nea Cutare, șopti Liță, nu-ți spusei, bre, s-o ferești? Nu-ți spusei? Apoi se lăsă ușor, cu privirea-n tocul ușii. Sătenii parăsiră casa de chirpici plecând care-n cotro Spre casele lor, la muieri și la vite, că veni, iată, seara Și le-or fi și lor foame, Iar nea Cutare, ăla, se așeză pe vine. Fumă toată noaptea alături de Liță, Ãla de plecase și el, acum, după Maria lui… (18 ianuarie 2005 - "Decojitul cerului") 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate