Ninge
și mi-e atât de sete
c-aș bea și balta aia plină de nămol
care sigur o să-nghețe până ajung acolo
chiar și șobolanii de crâșmă beau sânge
iar eu rătăcit nu găsesc un cuțit

oh ce sete mi-e
și sunt atât de rece
că fulgi-mi par calzi
doar adn-ul mi-e fierbinte
coastele-mi flămânde
sigur o să-nceapă să mă mănânce
pielea-mi gata pentru a-ți confecționa geanta
cu cusături dure

iarba și solul se trag din calea mea
lăsându-mă să pașesc pe stânci ascuțite
până sânge țâșnește spre cer
mângâie coapsa azurului
îl sărută senzual
și-mi cade înapoi în gât albastru
ah ce sete mi-e