Imi plâng pe suflet linii frânte
Și-n fiecare unghi
Mă regăsesc
Zvâcnind spre arcul ce ar fi-nobilat o vârstă
Atât de singur sunt
Și-mbătrânit de atâtea reântoarceri

Jos pe peron
Plânge o valiza spălăcită
Din magazii răspund viori zdrelite
Plâng in amurguri
Sufletele răzvrătite-n dimineți cărunte

Pe deal in țintirime
Groparii beți amanetează glorii
Ursitele agonizează sub blestem
Mi-e frig și mă cutremur
O suflete plăpând
Breloc înveșmântat în amintiri
Mă ghemuiesc sub mângâierea ce-mi deschide
O poartă
O ușă
Sau un vis
Ești cheia gândului de taina
Un gând cu bețișoare parfumate
Din casa pentru totdeauna
În care nu mă simt străin