noaptea îmi simt inima ca o vulpe hăituită în propria vizuină. noul meu vis e că stau pe un pat de spital o asistentă mă dezbracă încet de frică dragostea mea se înfige în creier tot mai adînc să n-o găsească nici o perfuzie. mă trezesc într-un întuneric complet de fapt nu-mi dau seama dacă el e complet sau dacă mă face complet.
apoi marea debarasare începe. ne scoatem morții îi aranjăm frumos în fața blocului. auzim mașinile gunoierilor cum îi ridică atunci înțeleg. dincolo sînt concasoare și tot felul de utilaje care ne transformă în diamante. e frumos să sfîrșești așa ca o piatră rară pe degetul unei femei.

*

urmăresc cu îngrijorare știri din orașul tău. uzina s-a închis pînă în decembrie petrochimia nu merge bine doi tineri s-au împușcat într-un bar din centru. toate lucrurile tale au devenit ale mele. ești în tren acum poate plîngi poate mănînci susan poate te gîndești că se moare în lipsă tocmai ca să umpli golul rămas. capul sus draga mea cei mai importanți oameni sînt cei care pleacă.

*

29. îmi înșir anii ca un cerșetor care numără mărunțișul. unii ani sînt cleioși cu alții nu pot cumpăra nici măcar o brichetă. de ziua mea am tăcut de dimineață pînă la apus. m-am gîndit de cinci ori la tine cu trupul întors către orașul tău ca un musulman fidel către mecca. îmi înșir anii ca luxtenul care înșiră pe stîlpi ornamentele de crăciun.

*

despre primul an nu mai țin minte decît că am făcut convulsii febrile.
în al doilea an prea multe nu mi-au ieșit.
în al treilea an am învățat să decojesc nuci.
în al patrulea an m-am îndrăgostit de florica și am avut o vreme casă într-o cisternă goală.
restul anilor se încurcă între ei ca un puradel printre picioarele pirandei.

*

uneori am dus-o bine alteori am murit. uneori m-am îmbătat pentru că mi-era bine alteori m-am îmbătat pentru că n-am murit cum trebuie. așa cum a făcut-o sorin. ca să intri în moarte nu-ți trebuie decît un bar în podul gării. și o sticlă de pinot noir.
am avut ceva femei unele m-au iubit altele făceau sex de ziua mea prin toaleta vreunui bar. m-am îmbătat pentru că m-au iubit m-am îmbătat ca să le urăsc.
am avut cîțiva prieteni pe unii îi țin în sertar ca o pernuță cu ace de alții îmi aduc aminte ca un orb care n-a văzut niciodată culoare dar și-o imaginează.

*

trenurile. oho. dependența de trenuri e ca dependența de heroină. pot să fiu cine vreau pot să ajung unde vreau. apoi pentru o vreme mă țin departe de gări de-ajuns cît să am falsa impresie că m-am vindecat. și într-o zi trupul nu mai ascultă mă urcă în primul tren și viața mea o ia razna. mă învăluie toate senzațiile și nu mai sînt decît un colet livrat cu plata la destinație.