Iată prisma,
Iată apa,
Purificatoarea,
Dătătoarea de viață
Și de potop.

Pot privi refracția
Și gândesc într-o ușoară beție:
"Merită să-ți ridici privirea
De la jegul existențial,
Merită suportate toate
De sus în jos
Și invers,
Dacă asta ne dă șansa
Periodică
Să admirăm această
Grădină
Revărsată pe cer".

Între timp,
Femeile scriu despre cât de minunată
Este minciuna,
Iar bărbații
Tot fac ceva neînțeles,
Prăvălindu-se într-un final umed
Sau în câteva clipe de refuz.

Nu mă mai cutremură grozăvia
Vieții,
Ci așteptarea.

Cred că Dumnezeu regretă
Regretele
De la vinul băut în compania lui Noe.

Doamne,
Nu e de competența mea
Deci, iartă-mă,
Da' ia mai dă-l în măsa de curcubeu!