perspectiva e tulburător inutilă și imposibilă
asta e clar te folosești și tu cum poți
pe nesimțite uitat rupt în vene
defilezi beția lumii în dumnezeii ei
cum îți răsună vox populi
sau moartea limba plină
de gol în gura clopotului

ah și pe parcurs trec prin tine
niște găini distinse niște bibilici megalitice
ajung direct în vîrf
cu toată insignifianța lor derizorie
li se va decerna o-la-la ca să vezi
rîma de aur o-la-la

păi ce să-i draci dacă înnoptează zilnic în tine
angelia unui zilier noctambul?

umpli mici goluri de memorie
cu un mîine balșoi brusc trezit
un lapsus de dragoste
în ferocea lui superbie

nu știu poate chiar minimalist
sau mărunțit grămadă acolo
chestia e big time fermecătoare
e nostim te și ia duioșia de degetul mic
ca un puști năzdrăvan
pe un tătic zăpăcit de duminică