Mai întâi și-au luat zborul spre lumină cei doi corbi,
Urmați îndeaproape de haitele de lupi și hiene.
Bătrânii au ieșit ultimii, primind
Lumina lăptoasă deșirată prin nisipul cataractei
Ca o apă leneșă.
Dincolo de trupul greoi al vasului
Câțiva pomi înfloriseră peste noapte.
În aerul proaspăt abia dacă mai stăruia
Amintirea fumului.
Era prea târziu pentru omenire
Dar din felul în care se țineau de mână
Cel care îi privea din depărtare
Ghicise că pentru ei povestea abia începea.