nu poți pleca înainte să afli vino mai aproape imaginile sunt mărite și
colorate de la stânga la dreapta
ai aflat că mi-au incendiat țipetele ordonate în șifonier? nu eram acasă
chiar cu tine mersesem să înecăm amarul vecinilor nu acuz pe nimeni
numai după lemnul de santal îmi pare rău
cineva ar spune c’est la vie eu spun că o să le țin de acum într-un loc mai sigur
de exemplu în sertarele minții tale nimeni nu ar scotoci acolo
nu vreau să te plictisesc cu lucrul ăsta lipsit de lacrimi vaiete și cenușă ți-am zis doar să știi
asta se întâmpla la primul cântat al cocoșului de pe acoperiș care arată nordul
la al doilea scârțâit mi-au furat drumurile de întoarcere eram adormită
și nepăsătoare la fel ca și acum noroc cu vecinii care stau întotdeauna
în același loc pe tine te-au anunțat din greșeală și ți-ai cumpărat
ceas și mușchi de copac să nu uiți drumul
ai venit cu felinarul în care licuricii se mâncau reciproc
ai alergat speriat spre mine am țipat că nu e ora de vizită
ai vrut să-mi prinzi mâna am uitat că eram ciungă ieri
la al treilea cântat locuitorii cordului meu au fost răpiți
am rămas devastată ai rămas singur
am început să umblu prin mine cu lanterna
ai venit cu un răsărit pe brațe nu știu de unde îl luaseși
era târziu ne-am apucat să mâncăm simțeam ceva alterat în aer
am ieșit ne-au furat casa cu totul au mutat-o în alt desen animat
nu ne-am supărat nu am denunțat pe nimeni deși îi bănuiam pe toți
acum continuăm plimbarea dezinvolți glumind printre degete
lăsând mult spațiu liber între gânduri și aer între cuvinte
ai început să zâmbești puțin cred că inima se răsucește mai repede
uite în seara asta pot șopti am scăpat de ticul ăla nesuferit de a țipa și totuși
cineva țipă își pierde răsuflarea se zvârcolește cade revine țipă
nu nu pot fi eu