poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-11 | |
în fiecare dimineață îmbătrânesc mi-e tot mai greu să hotărăsc ce voi face cu mine
aș putea fi un fiord în care se prăbușesc lucruri mărunte pulberea lor intră în ochi valurile nu sunt înalte dar suficiente să determine fuga aș putea fi un aparat seismologic tremur pământul se mișcă odată cu mine nu pot să văd nimic prin geamul de la balcon sticla a prins o crustă de carne pot să-mi imaginez doar animalele cu puii în gură oamenii cu puii în gură peste noapte a bătut vântul încât a șters orice urmă de apă eu visam că dorm lângă râu sub o piatră smulgeam bucăți din mine și le lăsam să plutească întunericul te lăsa fără ochi întunericul te făcea să scâncești de frică m-am trezit cumva orb și în siguranță astăzi vreau să fiu cal să fiu un cal negru cu ochii acoperiți de petice inegale să am zăbală frumos colorată să mi se pună în coamă tot felul de flori astăzi vreau să fiu cal niciodată nu voi greși drumul spre casă astăzi vreau să fiu silvia să am părul scurt băieții să fluiere după mine eu să le răspund printre dinți astăzi vreau să știe cineva că exist numele meu e briceagul pe care mi l-a dat tata numele meu e briceagul cu care desfac orice femeie numele meu e umbra de care mă sprijin numele meu e busola și ceasul numele meu e ura și calmul stau întins pe covor și mi-e bine ea stă întinsă în mine și e totul bine căldura vine pe furiș mă gândesc la o peșteră vreau să fiu o peșteră cu desene ciudate pe cord fragmente de vânătoare sau conversație mai sunt și mâinile în care stă scris unde va cădea lovitura mâinile moi și mâinile puternice mâinile reci și mâinile rotunde câteodată mi-e dor de-o femeie goală ce-aș face cu o femeie goală i-aș da să bea până i-ar crește haine aș privi orice zi altfel cumva mai înțelept și mai blând gura mea nu e gura mea viața mea nu e viața mea dimineața e frig am înghețat cu gândul că nimic nu-mi aparține vor veni zile mai calde în care voi crede în crusta de carne vor veni zile mai calde în care voi sta întins pe covor astăzi nu vreau decât să am părul scurt și să trăiesc printre dinți astăzi vreau doar să știe cineva că exist
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate