Spre încolo
unde pălăriile clădirilor
se înclină discret spre cer
ca pentru un salut profund urban...
Da,da!
chiar spre încolo stă îndreptată
țeava pistolului cu confeti,
cerculețe, cerculețe,
resturile festinului de pomină
al nesățiosului perforator
ce ne ronțăie secundă cu secundă
ființele cu o răbdare amuzată,
purtând la gât un șervet
brodat cu luceferi stinși.
Privim cu voluptate
dansul colorat și planat
printre spoturi fierbinți
cum se așterne
ușor,
ușor,
peste ziarele ce împărățesc
caldarâmul cenușiu și indiferent
-perna azilantului și în noaptea aceasta-
ofertă pentru un somn paradoxal,
mereu de nenegociat,
în inima vuietului clocotitor al străzii.