poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-07 | |
în palmele mele o inimă ce mă urmează
fidel ca o umbră sau ca un labrador uneori nu ține pasul cu mine și-atunci o aștept sprijinit de vitrinele unui oraș fără puls uneori mă conduce la gară în timp ce urc în compartiment o văd cum intră în spring time își comandă un ceai apoi se aude mai slab tot mai slab pierdut undeva între locuri și numere puțin incomod fotoliul de care mă lipesc de parcă ar fi un prieten demult așteptat îmi spun că trenul acesta nu are roți are o mie de inimi care duc o mie de oameni spre oameni pe care doar dumnezeu nu-i mai uită * dimineața începe la fel de fidel cu tremurul mîinilor ca un fel de balet pe o scenă din londra încerc să-l ascund de prietenii mei să evit întrebări cît ai băut ai lipsă de calciu îmi croiesc drum prin ceață ca un cosaș nădușit îmi ascut simțurile de orice bloc apoi totul se-ntîmplă brutal descarcerarea poliția rutieră un portofel pe șosea o cabină de tir făcută zob alerg prin iarba udă mă uit la mîinile mele verzi mîinile mele sînt un fel de iarbă crescute într-un pămînt mai fertil trag aer în piept ca și cum aș da drumul unui baraj mîine e ziua mea de uitare * în palmele mele un nume ce mă urmează fidel ca o mireasă ori ca un anestezist priceput uneori nu ține pasul cu mine uneori mă conduce la gară în timp ce urc în compartiment îl văd cum plînge că nu-l iau cu mine și-n trenul c-o mie de inimi sînt doar o proiecție a unuia care-a făcut dragoste două zile la rînd momente ca niște fulgere orbitoare ca niște electroșocuri îmi zguduie trupul nu pot să mă agăț de nici un gînd zîmbesc sînt un mărunt biolog care aleargă după insecte * aproape seară aproape gol se destind fibrele zilei în care am fost captiv se rupe pînza în care-am căzut și cineva mi-a injectat cheratină aproape seară aproape frig aproape de liniște respir și aburul respirației ia chipul tău ai venit să mă conduci acasă o frică mă urmează fidel elegant pierzător de obsesii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate