Și dacă eu cred că furtuna e albastră,
nu roșie sau neagră,
doar albastră,
simplu de albastră,
poate cineva să ia pensula
și să nuanțeze tabloul?
o pată albă rătăcită
ar putea să calmeze rigiditatea liniilor.
Galbenul ar aduce și el o îngânare a dimineții,
iar verdele deja ar declanșa zumzetul
câtorva note ascunse sub șine.
Dar eu m-am așezat comod în nucleul culorii
și refuz variațiile spontane.
Pentru că am nevoie de liniște ca să simt
fiecare fibră.
Evit orice formă de socializare ca să înțeleg partea-
îi vreau doar gândurile care îi aparțin în irepetabil.
Să cunosc primul cuvânt înainte de degradarea subsecventă.
Pentru a avea ceva de spus când voi fi întrebată
dacă zahărul poate să schimbe
gustul tare al unui drum închis.