Cand ploile s-au dus, iar tu ai distrus
tot ce aveam mai scump in sufletul de plumb,
acum totul s-a pierdut, doar inima mai bate
o simt cum misca plangand, iar dorul din ea il port doar in gand.

Te vad printre frunzele gri, dar tu nu mai vi,
ma pivesti dar simt ca pasesti intr-o alta directie,
te vad zambind si ma faci sa plang ,
caci eu raman si port cu mine
tot ce-am avut mai frumos am lasat sa plece cu tine!