poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-03 | |
Cai morți pe-o câmpie
"Eu, tu, ei, Și așa mai departe Mă umplu și mă umpleți De un sentiment destul de asemănător Cu ce unii ar numi Scârba pură, Asta în momentul în care Văd, prea evident, falsul Care înconjoară viața, E viața Și de ce? Punct, suspensie, contrapunct: Metal în muzică, Alcool în vene, Somn obosit Și vârstă netrăită Sau prea trăită Sau deja murită?! N-am să-mi fiu mai simpatic Nici azi, nici mâine, nici cândva, Așa cum niciodată Nu voi reuși a mă înțelege - În primul rând Și mai apoi, A vă înțelege, oameni buni, ... Plâng tăcut, fără lacrimi Văzând tristețea care mă-nconjoară Acum, ca și ieri, ca și mâine... Plâng, cum trebuia să plâng De la-nceput, De dinainte de-a mă naște Văzând nelocul ce-l am Într-o lume nebună, Mai nebună ca mine, Mai nebună decât nebunia mea nebună... Înconjurat de senzații, De imagini, de oameni, Oameni pe care într-o altă lume, Într-o altă viață, cumva, cândva Poate i-aș putea iubi; Mă simt cum sunt, Cum am fost, voi fi ce-am fost Solitar în Spațiu, Neștiind unde sunt Și de ce. Ochii-mi dorm Dar nu de somn, Așa cum sufletul nu-mi doarme Și casa cu amintiri Se umple Cu fantome Moarte sau inexistente, Iluzii sau (i)realități Mai reale Ca fantasmele Care-mi populează Lumea-mi Dintotdeauna... Așa că stau Expectativ, în expectativă Așteptând neîntâmplabilul, Și-ar plânge ochii De-ar avea ce, și de ce... Uitați-mă, vă rog, Așa cum m-am uitat Nu mă regăsiți Așa cum m-am regăsit; Reinventați-mă, și atunci poate Șuvoiul va curge, Izvorul va reînvia, Lacrimi vor cădea Pe pământul sterp (poate) Dar fără regret... Tăceți. Muzica să cadă În șoapte și cascade Și fi-va pace poate Și pentru mine, cândva, cumva... Nu știu, nu vreau Nu vreau să știu, nu știu să vreau, Nu știu ce vreau - La ce bun? Miresme din alte lumi M-agață (disperate) Și continui să plâng În șoapte de lacrimi În tăceri murinde Prevestind sfârșitul. Tăcerea coboară În zgomot și totul Se disipează. Mi-am imaginat acum, Pe neașteptate, șocat, șocant, Cai morți pe-o câmpie Și intrigat mă-ntreb Unde sunt Și același "de ce" Îmi stăruie-n minte Și totul tace În zgomot și imagini, În sunet și nimic, Giulgiul ba se lasă, ba mă ucide Încetul cu încetul Și nu mai sunt ce-am fost De fost-am vreodată; Și mor viu, mai mort, Mai viu decât mort, Scriind nimicul, Tăcând tăcerea În zgomotul inutil Al umanității. Cai morți zac Putrezind pe-o câmpie Lipsită de frigul din mine. Și eu nu știu nimic Cum n-am știut vreodată Dar exist Pentru voi." EtienneNoir, 1 Ianuarie 2008 (06:06am)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate