poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-02 | | Înscris în bibliotecă de silvia gavrilov Într-o seară, pe la zece, N-a fost cald, dar nici prea rece, Am avut o aventură, Nici cu Haike nici cu Sură, O coniță delicioasă, Nici urîtă, nici frumoasă, Și-am intrat cu ea în vorbă, Nici de Cosmos, nici de ciorbă. Avea ochii ca doi aștri, Nici căprui, dar nici albaștri, Gura dulce, zîmbitoare, Nici prea mică, nici prea mare, Sînii, două rîndunele, Nici prea mari, nici mititele, Și vorbind cu ea în șoaptă Nici prostuță, nici deșteaptă. Ne-am plimbat vreo cinci minute, Nici încet, dar nici prea iute, Discutînd ca la Geneva, Nici de-Adam și nici de Eva. Și-am ajuns la ea acasă, Nici prea’naltă, nici prea joasă, Locuință minunată, Nici murdară, nici curată. Mi-a dat o cafea ușoară, Nici prea dulce, nici amară, Ș-a început să se dezbrace, Nici încolo, nici încoace, I-am sorbit formele toate, Nici din față, nici din spate, Pielea-i cu miros de nalbă, Nici prea neagră, nici prea albă. Avea talia subțirică, Nici prea mare, nici prea mică, Brațe albe, voluptoase, Nici subțiri, dar nici prea groase, Niște-îmbrățișări divine, Nici prea multe, nici puține, Ș-o sofa cu dungi banale, Nici prea tare, nici prea moale. Cum o sărutam prin beznă, Nici pe nas și nici pe gleznă, Bate cineva la ușe, Nu-i nici unchi, dar nici mătușe, Ci bărbat-su, Șmil din piață, Nici cu cioc, nici cu mustață, Dar cu un baston de mire, Nici prea gros, dar nici subțire. Inimioara mea pustie, Nu-i nici moartă, nu-i nici vie Simt un fior care mă trece, Nici prea cald, dar nici prea rece, Și cînd mă rugam – Prea Sfinte, N-am fost prost, dar nici cuminte, Doamne, scoate-mă din ladă, Nici în curte, nici în stradă, Deodată ușa scapă, Nici se sparge, nici se crapă, Și stă Șmil ca un sihastru, Văd nici verde, nici albastru. - Ce cauți aici? – Mă întreabă, Nici în pripă, nici în grabă, I-am spus, fără să-mi dau seama: - Nici pe tata, nici pe mama! Ci aștept, în tot minutul, Nici mașina, nici șerutul… …Și au curs bastoane în mine, Nici prea multe, nici puține! Restul n-are importanță, Nici spital, nici ambulanță, Știu c-am stat trei luni jumate, Nici pe burtă, nici pe spate, De atunci mi-e viața roză, Nici în versuri, nici în proză, Și aștept o aventură, Ori cu Haike ori cu Sură.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate