poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-02 | |
Când îmi ard tâmplele- am fost cordeluța mamei,
cu albe perle de plastic bătută. Nările bătrâne și-au luat viața pată cu pată, pe magul subțire al hârtiei, plat și limpede ca un deget de copil. Scriu urât- vajnică sunt de scriu atât de stângaci și buzele nu-mi ofilesc pe literele ei frumoase când numără în marginea de foaie liniile. Când înțeleg- copiii stau pup în iarbă, se murează peste vârfuri subțirile lor glasuri și m-apuc în tivul lor să pun ac în ac firul verde, căptușeala care o să țină toate anotimpurile în învelișul brun al toamnei. Poate fi în umbra mea- răzbate ploaia satul acesta, trec micuțele păsările din copac în copac și liniștea îngână acoperișurile inundate. Când îmi ceri mâna, lumina ți se sucombă pleoapelor, mă resemnez aurului ce-ți adăpostește pașii, căruntului izvor ce-ți curge înăutru. Nicio minciună nu potrivește mai bine adevărul- o dată în cursul mic ce aduce începutul și sfârșitul, se întind o dată palmele reci către foc și dogoarea lui nu vede nimic în care să-mpungă cu tăișul ei. O dată în cursul acesta mă prinde înțelepciunea în pieptul tău, nu se mai numește nicio teamă care să-mi sape obrajii - mă voi fi uitat acolo privind la ape cum spală malul și umflă peștii spunând că afară n-am fost niciodată suficient de mici sau îndeajuns de mari să legăm punțile peste ele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate