mi-am pus căpătâi cuvântul
sub fruntea sufletului
și-mi șoptea strigătul
din irisul vieții

desenam piscuri pe cer
fără fard curcubeul
și brăzdam buzele
ce-mi țesea destinul

am rămas dator trecerea
găsindu-mă în soartă
și renăscând sufletul
sărutul de iarbă

contur pe clape de ape
s-a găsit cu ochii deschiși
și așternut mi-a așezat
irisul pe inel albastru

cu mâinile goale m-a prins
în cercul ortografiei
și-n orizontul de mâine
rotiri universale

din copca de lumină slabă
lasă-mi sărutul pe tine
o viață duc în brațe
cincizeci și șase.