poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-02 | |
M-am întins, odată, pe rotunjimile unei pere;
codița căpruie creștea, încă, pe ramură, ca o cosiță de nomadă, păstrând nervurile reflexe ale frunzelor pe umbre; porii fructului se dilatau spre raze, ca să-și coloreze sâmburii în ape, iar prea-calmele rubensiene penetrau fluxurile sonore de ultraviolete; pulsau creol vitaminizantele resorturi, scuturându-și carminul peste nori… și se făcu seară…seară de fibre, fosfor și cărbuni; acum, nu mai puteam să mă ascund de penele albastre care creșteau din nori și coborau câte două, pentru că le era frică să zboare singure; seara era mult prea luminoasă, umbrele perei se distilaseră prin frunze; penele-talisman mă atingeau, în cădere, iar și iar, ca un ficus care s-ar fi aplecat necontenit spre mine… și iarăși era seară, ca într-o stepă deplină, iar scările în spirală se lăsau urcate, după fiecare metanie numărată…într-o uriașă și verde înălțime.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate