trei falange - adunate-n frunte și-n piept, la vii și la morți,
apăsând umerii umili precum bolta lui Atlas -
le desfac, le pun în cutia de lemn,
ascunsă printre cărțile vechi,
prăfuită de plumb

bătăile inimii se pierd în groapa-n care se-adună
rănile unui timp, cuprins în sufletele unor
generații întregi de păcătoși, sfinți
crescuți în icoanele nopții
și-n spirit de copil

suflul zilelor ce-au fost împinge pașii spre întuneric
în cuștile rezervate înainte de nașteri
unde în focuri se zbate lumina
eternă, unde strigătele
fiarelor dor