poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-02 | |
se dedică Mariei
I. Natura ființei Cât de mult, demult, schimbarea o aștept să mă răstoarne… Stau ades scrutând tumoarea când iubita mea adoarme. Ce alean și ce visare se ivesc la gustul morții. Tot mai viu și tot mai tare bate vântul gri al sorții… Și mă-ntreb chiar înainte să adorm, cu un minut, dacă-ți mai aduci aminte de o noapte, de-un sărut… Când privesc, murind, spre lume și văd mii de galaxii nu te pot găsi pe tine și mă sting cu ochi pustii… Suntem muritori, aidoma, și ni-e gândul trecător. Ce-i sărutul într-un cosmos dezvelit și schimbător? Căci sărutul ce ne leagă într-un suflet, într-un gând poate ține-o viață-ntreagă, dar mai mult? Mai mult nicicând… Ce agonic moare gândul când de dragoste-i ucis, surdă-i limba și cuvântul pe-al iubirii necuprins. II. Natura neființei Nonșalanți în ziua nopții morții lângă nenăscuți… Nu-i privi! închide ochii. de-ți vorbesc să nu-i asculți! Vom îmbrățișa mormântul fără frică ori suspin, căci prin el se scurge timpul tot mai rar și tot mai lin… Și te rog să vii iubito, să pornim înspre apus. Dar ne vom ruga de noapte să ațină luna sus… Cât de clar prin beznă luna să ne vadă și prin ploi; Și să ne privim întruna și să ne privim în doi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate