Calul potcovit ce trece
Cu nonșalanța lui de vită
Știe că-i simt potcoava rece
Dar de simțirea mea profită.

Puterea lui, ce mă strivește,
Îl face nobil să se simtă,
Mă calcă-n timp ce mă privește
Și ochii lui vor să mă mintă.

El crede-n mintea lui de vită
Că eu nu știu ce se petrece,
Și neacheză mai tare și se-agită,
În felul lui, dobitocește.

Că l-am lăsat deasupra mea
Știu bine că sunt vinovat
Și azi, mă joacă cum mă vrea
Că am fost prost, și l-am votat.